foto: IOANA DINESCU
A.Opinii personale cu privire la poemele acestei luni (LAVANA KRAY)
1
coşmar risipit -
o rază-n şapte culori
printr-o firidă
2
Parcă potopul -
într-un ciob de oglindă
rostogol lumea
Parcă potopul?
Pare tradus în română dintr-o altă limbă, cu Google translate. Cred că s-a vrut: parcă-i potopul.
Acea pată de culoare din imagine a dus la un ciob de oglindă, ceea ce îmi place, ca idee. De regulă, un ciob are o formă geometrică ce greu i-ar pemite să se rostogolească dar poetul și-l poate imagina sferic, lăsând o dâră de emoție în acest haiku.
3
După spectacol
singur actorul pierzând -
lumina din ochi
Kireji NU are funcție de virgulă într-un haiku! Aici, nici măcar asta nu este, pentru că virgula s-ar cere după primul vers.
Putea fi, pur și simplu, un haiku fără kireji, deoarece acțiunea continuă, oricum, peste el.
Singur se referă la starea actorului, sau are sens de doar?
De ce pierzând și nu pierde?
Pentru că e deseori întâlnit, peste tot, în haikuul românesc, să lămurim acest mod verbal.
Gerunziul este un mod nepersonal și NU poate fi verbul principal într-o propoziție, niciodată. El exprimă, de obicei, o acțiune în desfășurare dependentă de acțiunea unui verb la un mod personal.
De ex.:
Scriu, gândindu-mă la tine.
Merg spre gară, căutând o florărie.
Ai vorbit două ore, încercând să mă convingi.
Când stă pe lângă un substantiv, are valoare adjectivală și se acordă cu acesta:
Îți scriu cu mâna tremurândă.
4
cer fără stele -
de veghe la căpătâi
un inorog de pluș
Fundalul din fotografia propusă în concurs a sugerat un cer înnorat, neprietenos.
Figurina de pluș, pe care o îmbrățișăm, de câte ori ne simțim singuri, speriați, nesiguri, este sugerată cu multă imaginație, privind la pata de culoare din poză.
5
vreme tulbure -
inelul cu diamant
la amanet
Care e ideea?
Unde e emoția?
6
bătrână la geam -
prin ramurile goale
lumină rece
prin ramurile goale
lumină rece
Autorul ne prezintă un personaj care se uită prin geamul prăfuit și murdar de multă vreme(culoarea de fond a fotografiei).
Așteptând ceva, sau pe cineva, sau nimicul, femeia, e posibil, să se fi consolat cu gândul că și pomu-i gol și lumina-i rece, ca însăși bătrânețea ei, sau invers.
singur în salon -
cu albul peretelui
se joac-o rază
cu albul peretelui
se joac-o rază
Albul peretelui?
E adevărat că, uneori, albul e mai mult negru dar îmi scapă ideea.
Să se fi gândit la un copil singur în salon? Atunci, joaca razei pe un perete capătă o valență.
Rog pe autor să vină cu precizări, dacă simte nevoia.
8
amintiri –
în photoshop aranjând
pixelii
Altminteri, e o simplă relatare despre o îndeletnicire de moment.
Măcar, să fi "curs" frumos, românește: aranjez pixelii / în photoshop.
Care e ideea?
Unde e emoția?
apus de soare -
blenduind culorile
makeup artist-ul
10
vise în culori -
ascunși sub streașină
se pierd cu totul
ascunși sub streașină
se pierd cu totul
Cine? Accept ajutorul autorului.
Poate, s-a vrut așa:
ascunse sub streașină
se pierd cu totul(visele)
se pierd cu totul(visele)
Mi-ar fi plăcut mult. Să zicem ca s-a grăbit și că așa era de fapt. :)
11
Un final cu petale peste nume și zid ud, nu poate fi decât pe la cimitir, nu?
12
puzzle la final –
pe zidul ud petale
peste un nume
Dacă nu, aștept precizări.
ploi de petale –
prin ochelarii noi iar
văd viața în roz
apus de soare –
pe linia moartă
un trandafir
Trei apusuri în trei versuri: al astrului, al liniei ferate, al iubirii. Inteligentă arhitectură.
14
cer acoperit –
testul de sânge
iar negativ
Am luat la cunoștință că e înnorat și testul negativ.
Care e idee?
Unde e emoția?
B.Poeme și autori
Nr
|
Poem
|
Nume
|
1
|
coşmar risipit -
o rază-n şapte culori
printr-o firidă
|
Argentina Stanciu
|
2
|
Parcă potopul -
într-un ciob de oglindă
rostogol lumea
|
Luminiţa Petrea
|
3
|
După spectacol
singur actorul pierzând -
lumina din ochi
|
|
4
|
cer fără stele -
de veghe la căpătâi
un inorog de pluș
|
Angelescu Cristina
|
5
|
vreme tulbure -
inelul cu diamant
la amanet
|
|
6
|
bătrână la geam -
prin ramurile goale lumină rece |
Luminița Ignea
|
7
|
singur în salon -
cu albul peretelui se joac-o rază |
|
8
|
amintiri –
în photoshop aranjând
pixelii
|
Ana Drobot
|
9
|
apus de soare -
blenduind culorile
makeup artist-ul
|
|
10
|
vise în culori -
ascunși sub streașină se pierd cu totul |
Petruța Ionescu
|
11
|
puzzle la
final –
pe zidul ud petale
peste un nume
|
Mirela Brăilean
|
12
|
ploi de petale –
prin ochelarii noi iar
văd viața în roz
|
|
13
|
apus de soare –
pe linia moartă
un trandafir
|
Cristina Apetrei
|
14
|
cer acoperit –
testul de sânge
iar negativ
|
|
textul 14 este ambiguu, fie autoarea nu stie ca negativ este semn bun la analiza amintită, fie doreşte să exprime un paradox cer cu nori căci asta sugerează versul şi indirect îngrijorare
RăspundețiȘtergererevin asupra ideii nu fiti mai catolici decit papa este foto-haiku nu haiku la fotografie nu stiu ca japoenzii să folosească această formulare,
la este de regulă folosită la construirea unor complemente aici este un dativ arhaic,
Apreciem orice sugestie cu privire la concursul nostru, dar, în glumă fie spus, dacă doriți să vă luăm în serios, ar trebui să vă recitiți textul, înainte de postare, având în vedere că sunteți un model pentru ceilalți.
ȘtergereConstat că, de câte ori vă exprimați, produceți un spasm în limba română. Sunteți foarte supărată pe semnele de punctuație și nu numai.
Cu voia dumneavoastră, vă refac frazele, după umila mea știință:
" Revin asupra ideii de a nu fi mai catolici decât Papa. Este foto-haiku, nu haiku la fotografie. Nu știu ca japonezii să folosească această exprimare".
Și, ca să fiu pe deplin antipatică, redau din amintire alte două comentarii care vă aparțin:
"Felicitări autorilor, mă bucură numărul mare care pătrund în câmpul globalizat al haikuului".
Numărul pătrund?
"Și fotografia și haikuul este de reținut". Sunt de reținut!
Înclin să cred că nu dumneavoastră personal faceți postările, ci că aveți o secretară cam superficială.
Cu o română cât de cât curată, toți suntem datori!
Cu stimă,
lavana
În completarea celor spuse de Lavana revin și eu asupra unui punct pe care l-am mai lămurit acum ceva vreme: de ce țin la formularea ”haiku la fotografie” și NU sunt de acord să schimb denumirea în ”fotohaiku”. Noțiunea de fotohaiku dă indicații doar asupra produsului final, anume asocierea unei fotografii cu haiku-ul. Nu spune nimic despre modul sau cronologia acestei asocieri. Nu știm, atunci când spunem ”fotohaiku”, dacă imaginea a fost căutată pentru și adăugată unui poem deja existent sau, invers, dacă poemul a fost scris la o fotografie anume propusă pentru asta. Atunci când te interesează ”procesul de fabricație” al unui fotohaiku, această diferență este esențială.
ȘtergerePrincipiul concursului nostru constă în scrierea unui poem pentru o fotografie propusă, niciodată invers. De aceea formularea de ”haiku (scris) la fotografie” mi se pare a fi cea optimă și vom rămâne la ea.
Ceea ce nu înțeleg este insistența periodică cu care d-na Văceanu revine asupra acestui subiect. Ce este atât de deranjant sau ”neortodox” la denumirea de ”haiku la fotografie”?