joi, 30 noiembrie 2017

POEME EVIDENȚIATE LA CONCURSUL LUNAR DE HAIGA -- NOV. 2017







fără bucate –
copilului deportat
doar ochii senini

                              Doina Bogdan-Wurm

Autoarea poemului a luat din fotografia propusă atât cât a avut nevoie      pentru a ne propune ceva care să te pună pe gânduri. E lesne de înțeles disperarea celui care, în situația dată, având grijă de copil, nu-i poate oferi odraslei nimic deosebit ce ar putea să-i astâmpere chiorăitul mațelor. Sunt de ajuns ochii senini, nu se știe ai cui, care-i potolesc, cel puțin pentru moment, senzația de foame. Un poem despre durere și neputință, ce lasă urme în suflet...




fiii departe -
pierdută în bălării
masa de picnic
                           Luminița Ignea




Un poem despre uitare, abandonare, familii dezmembrate din cauza mirajului găsirii lui El Dorado. Masa de picnic trimite la un trecut în care totul era la locul lui, cu bune și cu rele, la o vreme când faptul de a fi împreună era o bogăție. Acum, bălăriile au pus stăpânire pe grădina raiului, sufocând aproape totul. În picioare au rămas doar amintirile....




intonând clipa -
pe masa tăcerii
cade-o castană
                          Mihai Mateiciuc


Poemul surprinde prin imaginea ludică a castanei care, căzând, dezmorțește atmosfera sobră, deschide spațiile anchilozate din jurul mesei tăcerii. Ieșirea castanei din găoace îi imprimă momentului ceva unic, fiindcă este alungată monotonia.




împuşcătură -
încremenind de frică 
patru picioare
                        Vasile Conioși-Mesteșanu

Versurile te invită să te gândești  imediat la o întâmplare legată de fondul cinegetic. Animalul aflat în vizor sau în bătaia puștii este clar că-și trăiește ultimele clipe. Numai dacă vânătorul este poet/ haijin, mai putem spera la un happy-end.


A selectat și comentat,
CEZAR CIOBÎCĂ

*****
POEMELE  PRIMITE

Poem
Autor
toamnă bătrână -
vântul împrăştiind
toată familia

Vasile Conioşi-Mesteşanu
împuşcătură -
încremenind de frică 
patru picioare

singur la masă - 
bătrânul privește trist
departe cocorii

Pascaru Mihai
glasul pădurii –
trunchiuri în plecăciune
la masa tăcerii


Vasilica Grigoraş
seva la pământ –
printre copacii uscaţi
ochiuri de senin

haiku în parc -
frunzele căzute 
adună cuvinte 
       
Ion Cuzuioc
sfârșit de toamnă –
tot așteaptă plouată
banca din curte

intonând clipa -
pe masa tăcerii
cade-o castană

Mihai Mateiciuc
abia găsită
cărarea spre luminiș -
peste tot frunze
       
Argentina Stanciu
prin pădure -
ne odihnim pe-o masă
continuăm drumul
               
Adinna Enachescu
                   
în excursie -
trecem printr-o pădure
pauză de masă

făr-abecedar -
în vatra deportaţilor
stropul de senin

Doina Wurm
fără bucate –
copilului deportat
doar ochii senini

bură de toamnă -
strivite între pleoape
petice de cer

Ioana Bud
masa-raiului -
vântu-nchide în album
poza bunicii

măturat de vânt
frunzișul din rariște -
ciorile pe stârv


Luminița Ignea
fiii departe -
pierdută în bălării
masa de picnic

vrăbii la F2
lan împingând spre casă
raze de soare

Petruţa Ionescu
ascunsă-n tufiș -
cu țigara de după
Muma Pădurii

Ioan Mugurel Sasu
cântec de-o clipă -
"La marginea pădurii"
cărări spre desiş

Silvestru Miclăuș
consum caloric -
cu membre viguroase
în confruntare




  

Un comentariu:

  1. Fără să acord vreo prioritate biografismului, trebuie să spun că anumite experiențe sînt formative și te pregătesc din copilărie chiar și pentru haiku. Copilul din primul poem e chiar autoarea în perioada deportăriii în Bărăgan.

    Debracată în cîmp, familiei i s-a spus doar atît: vedeți că vine iarna.

    RăspundețiȘtergere