fără bucate –
copilului deportat
doar ochii senini
Doina Bogdan-Wurm
Autoarea poemului a luat din fotografia propusă atât cât a avut nevoie pentru a ne propune ceva care să te pună pe gânduri. E lesne de înțeles disperarea celui care, în situația dată, având grijă de copil, nu-i poate oferi odraslei nimic deosebit ce ar putea să-i astâmpere chiorăitul mațelor. Sunt de ajuns ochii senini, nu se știe ai cui, care-i potolesc, cel puțin pentru moment, senzația de foame. Un poem despre durere și neputință, ce lasă urme în suflet...
fiii departe -
pierdută în bălării
masa de picnic
Luminița Ignea
Un poem despre uitare, abandonare, familii dezmembrate din cauza mirajului găsirii lui El Dorado. Masa de picnic trimite la un trecut în care totul era la locul lui, cu bune și cu rele, la o vreme când faptul de a fi împreună era o bogăție. Acum, bălăriile au pus stăpânire pe grădina raiului, sufocând aproape totul. În picioare au rămas doar amintirile....
intonând clipa -
pe masa tăcerii
cade-o castană
Mihai Mateiciuc
Poemul surprinde prin imaginea ludică a castanei care, căzând, dezmorțește atmosfera sobră, deschide spațiile anchilozate din jurul mesei tăcerii. Ieșirea castanei din găoace îi imprimă momentului ceva unic, fiindcă este alungată monotonia.
împuşcătură -
încremenind de frică
patru picioare
Vasile Conioși-Mesteșanu
Versurile te invită să te gândești imediat la o întâmplare legată de fondul cinegetic. Animalul aflat în vizor sau în bătaia puștii este clar că-și trăiește ultimele clipe. Numai dacă vânătorul este poet/ haijin, mai putem spera la un happy-end.
A selectat și comentat,
CEZAR CIOBÎCĂ
*****
*****
POEMELE PRIMITE
Poem
|
Autor
|
toamnă bătrână -
vântul împrăştiind
toată familia
|
Vasile Conioşi-Mesteşanu
|
împuşcătură -
încremenind de
frică
patru picioare
|
|
singur la masă
-
bătrânul privește
trist
departe cocorii
|
Pascaru Mihai
|
glasul pădurii –
trunchiuri în plecăciune
la masa tăcerii
|
Vasilica Grigoraş
|
seva la pământ –
printre copacii uscaţi
ochiuri de senin
|
|
haiku în parc -
frunzele
căzute
adună cuvinte
|
Ion Cuzuioc
|
sfârșit de toamnă –
tot așteaptă
plouată
banca din curte
|
|
intonând clipa -
pe masa tăcerii
cade-o castană
|
Mihai Mateiciuc
|
abia găsită
cărarea spre
luminiș -
peste tot frunze
|
Argentina Stanciu
|
prin pădure -
ne odihnim pe-o
masă
continuăm drumul
|
Adinna Enachescu
|
în excursie -
trecem printr-o
pădure
pauză de masă
|
|
făr-abecedar -
în vatra
deportaţilor
stropul de senin
|
Doina Wurm
|
fără bucate –
copilului deportat
doar ochii senini
|
|
bură de toamnă -
strivite între
pleoape
petice de cer
|
Ioana Bud
|
masa-raiului -
vântu-nchide în
album
poza bunicii
|
|
măturat de vânt
frunzișul din rariște - ciorile pe stârv |
Luminița Ignea |
fiii departe -
pierdută în bălării masa de picnic |
|
vrăbii la F2
lan împingând spre
casă
raze de soare
|
Petruţa Ionescu
|
ascunsă-n tufiș -
cu țigara de după
Muma Pădurii
|
Ioan Mugurel Sasu
|
cântec de-o clipă -
"La marginea pădurii" cărări spre desiş |
Silvestru Miclăuș
|
consum caloric -
cu membre viguroase în confruntare |
Fără să acord vreo prioritate biografismului, trebuie să spun că anumite experiențe sînt formative și te pregătesc din copilărie chiar și pentru haiku. Copilul din primul poem e chiar autoarea în perioada deportăriii în Bărăgan.
RăspundețiȘtergereDebracată în cîmp, familiei i s-a spus doar atît: vedeți că vine iarna.